Totul a pornit inca din copilarie cand eram la scoala si cum toti copiii au un favorit din clasa, eu admiram mereu o colega foarte buna la invatatura si mereu cu zambetul pe buze.
O colega care m-a ambitionat sa invat si eu mai bine si sa fiu mai ambitioasa. In afara de orele scolare nu o vedeam niciodata in parc, in excursii, la teatru si atunci nu intelegeam ce imi explica mama – ca unii copii au mai multe jucarii, altii ca nu au deloc, iar mie mi se parea atat de absurd pentru ca stiam ca toti copiii au jucarii, voie sa se joace, sa viziteze locuri asa cum o faceam si eu.
Am crescut si am inteles ce inseamna lipsa banilor, am inteles ca unii copii au parte de o educatir aparte iar alti copii nu beneficiaza la fel ca ceilalti.
Prin urmare, m-am gandit sa fac un after-school in care din cursurile platite de parinti sa pot inscrie copii si fara posibilitati sa aiba parte de aceleasi beneficii, sa poata invata intr-un cadru privat, sa aiba o masa si sa participe la diferite ateliere.